Secretul jocurilor video. 10 aspecte pozitive despre stabilirea obiectivelor

Viata se schimbă cu o viteză foarte mare. Cu un an în urmă nu puteam anticipa că școala se va desfășura online o perioadă de timp în mai toată lumea, că va trebui să găsim valențele pozitive și avantajele folosirii tehnologiei pe scară atât de largă. Accentul se mută de la a ne gândi ”cum diminuăm” timpul copilului în fața calculatorului, la a gândi ”cum optimizăm interacțiunea”. Desigur, sunt multe voci care spun că a ține copilul în fața calculatorului este exclusiv negativ. Nu vreau să diminuăm aici rolul interacțiunilor sociale directe absolut benefice pentru starea de bine. Însă aș dori să luăm în calcul ideea de schimbare – schimbare socială, schimbare la nivel de grupuri, schimbare individuală. Prea puțin învățăm că schimbarea este o constantă a vieții și că uneori …ne schimbăm pentru că este inevitabil (cum s-a întâmplat în perioada COVID 19).

Iată cum sunt prezentate jocurile video în cartea mai jos menționată, vis a vis de obiectivele ”ajutate” într-un anumit fel a fi îndeplinite, alături de alte principii de viață care sunt surprinse și care ajută la utilizarea acestora.

Autorul Lucy Jo Palladino în cartea Copiii în epoca dependenței de tehnologie. Noile dispozitive digitale și riscurile utilizării lor excesive ne oferă o perspectivă inovativă asupra jocurilor video (care până nu demult erau considerate o problemă pentru educarea copiilor):

În jocurile video, obiectivele:

  1. Sunt bine definite – de exemplu, salvarea unei prinţese sau aruncarea cu o pasăre într‑un purcel.
  2. Sunt măsurabile. Primiţi un scor.
  3. Sunt gradate. Există scopuri imediate, care vă duc la urmă­torul nivel.
  4. Sunt susţinute prin feedback. Aflaţi imediat rezultatul acţiu­nilor dumneavoastră.
  5. Sunt limitate în timp. Un ceas ticăie, se aude o melodie. Mergeţi mai departe.
  6. Sunt realizabile. Nivelul de dificultate creşte treptat. Aveţi experienţa succesului.
  7. Nu sunt plictisitoare. Nivelul de dificultate creşte treptat. Aveţi experienţa provocării.
    8. Sunt sigure din punct de vedere emoţional. Puteţi face greşeli.
  8. Sunt active. Exersaţi.
  9. Vă oferă recompense. Stimulii vizuali şi auditivi acordă diverse recompense‑surpriză şi vă sărbătoresc succesul.

Cum putem aplica aceste principii în viaţa reală, pentru a ne ajuta copiii să‑şi stabilească obiective pentru ei înşişi ?

În primul rând, ce anume este important pentru copilul dum­neavoastră în acest moment? Vrea să‑şi îmbunătăţească o medie în acest semestru? Vrea să participe la o audiţie, pentru a obţine un rol într‑o piesă de teatru pusă în scenă la şcoală? Vrea să fie un înotător mai bun?

Încurajaţi‑l să‑şi definească mai clar aceste obiective : „Să iau un 10 la matematică la următorul test”, „Să obţin un rol cu replici în piesa de teatru care se va juca în primăvară”, „Să înot opt lungimi de bazin, în stil liber, fără să mă opresc, ca să intru în echipa de înot”.

Ajutaţi‑l să‑şi stabilească scopuri ce pot fi monitorizate, sco­puri gradate, realiste, dar care constituie o provocare : „Să mă filmez în fiecare weekend citind scenariul”, „Să înot în fiecare săptămână câte două lungimi de bazin mai mult”. Ajutaţi‑l să descopere modalităţi prin care să primească un feedback rapid – de exemplu, folosind cartonaşe cu mesaje, o înregistrare audio sau un grafic pe care să îi marcaţi progresul. Ajutaţi‑l să folo­sească acest feedback pentru a‑şi adapta scopurile, mărindu‑le sau micşorându‑le dificultatea, fără să aibă sentimentul eşecului. „Foarte bine. Acum ştim că‑ţi trebuie trei zile ca să înveţi la unele obiecte atât de bine, încât să iei notă maximă la test”.

Citiți articolul integral pe https://performante.ro.

Leave a Reply