Bullying -ul nu mai este de mult o discuție teoretică, ci este un fenomen prezent lângă noi, care influențează viața copiilor noștri și pe a noastră. Într-un studiu realizat de către NCES (National Center for Education Statistics) din Statele Unite ale Americii se relevă faptul că în perioada 2008-2009 aproximativ 28% dintre elevii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani au raportat că au fost hărțuiți la școală. La noi, Organizaţia Salvaţi Copiii (2016) atrage atenția asupra altui procent îngrijorător: 7 din 10 copii au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul şcolar. La nivel mondial există o preocupare în creștere pentru a gestiona mai bine impactul negativ al bullying -ului (spre exemplu, o analiză realizată de către Consiliul Național Suedez pentru Prevenirea Infracțiunilor a constatat că programele antibullying chiar funcționează și conduc la o scădere cu 17 până la 23% a agresiunilor în instutuțiile în care au fost aplicate).
Astăzi o să am însă o altă abordare: o scrisoare spre cel care agresează. Este și aceasta o cale (mai puțin obișnuită, totuși uzitată) de a ajunge la elementul declanșator al acțiunii de bullying.
Dragă agresoare/ agresor,
Aș putea fi foarte trist/tristă..ai venit pe la spate în timp ce vorbeam cu un coleg și, deși am încercat să mă apăr, m-ai lovit cu toată forța ta de perete. Eu nu te-am jignit…nici măcar nu te-am ignorat, când avem ce să vorbim, vorbim. De aceea nu îți înțeleg comportamentul…
De ce ai făcut acest lucru? Chiar m-ai șocat, căci nu te înțeleg…Recunosc, nu te cunosc prea bine, dar nu e prima dată când faci asta. Te-am văzut lovindu-i și pe ceilalți. De ce? Aș vrea să înțeleg de ce faci asta…
Ai fost și tu o victimă a bullying-ului? Te-a împins cineva când erai la grădiniță sau școală? Ți-a spus că ești gras/grasă sau slab/slabă ? Te-a bătut un părinte că nu ai luat doar FB sau 10? Știu că acestea sunt motive să te simți și tu îndreptățit/îndreptățită să te comporți așa, dar eu nu ți-am făcut nimic… Nu poți să spui nici măcar o situație în care eu să îți fii făcut ceva rău!
Sau poate simți o presiune prea mare din partea noastră, a tuturor? Dacă pe mine m-a lăudat de câteva ori domnul profesor că am idei grozave, nu trebuie să fii invidioasă (invidios), pentru că și pe tine te-a lăudat foarte mult. Aș putea să îți spun că îmi pare rău pentru tine că nu ai înțeles că domnul profesor nu are o limită în laudele pe care le poate da…te poate lăuda pe tine, pe mine, pe Alina, Mihai și pe Andrei. Și încă mai rămân laude și pentru tine. Oare ce te împiedică să înțelegi asta?!
Sau poate adulții din jurul tău îți dau acest exemplu? Ai văzut oare cum un tatăl tău o bate pe mama ta și crezi că așa trebuie să faci ca să te simți puternic/puternică? Îmi pare rău pentru tine! Nu ar trebui să fii martor/martoră unor astfel de scene, nu ar trebui să le imiți! Știi cum se simte cel ce primește bătaia? Cred că știi, dacă acesta e motivul pentru care te comporți așa…însă eu știu secretul tău – nu e așa că nu te simți mai bine doar pentru că îi agresezi pe alții, după ceva timp tot te apucă tristețea…și simți că mai trebuie să rănești pe cineva, iar colegii spun resemnați că „așa ești tu…”
Nu ai încredere în tine, nu poți să îți faci prieteni? Mai încearcă! Așa nu îți faci prieteni! Crede-mă! Învață să vorbești frumos, învață să empatizezi? Învață să râzi și unii copii vor deveni prietenii tăi. Dar nu râde de colegi, nu râde de sentimentele lor, așa nu ajungi nicăieri, vei fi din ce în ce mai frustrat/frustrată… Vei crede din ce în ce mai tare că este ceva în neregulă cu tine și, da, este ceva în neregulă ceva cu tine, îmi pare rău să recunosc… Violența nu este soluție, să mă bați pe mine sau pe colega din banca întâi…
Și acum am să îți spun câteva cuvinte despre ce ți s-a întâmplat după…
Ai vrea să îmi pară rău pentru tine pentru că ai fost certat/certată? Nu îmi pare rău! Meriți să suferi consecința comportamentului tău… Agresiunea ta există și trebuie blamată imediat ca să nu mai faci așa ceva! Nu cred în eficiența lui „dinte pentru dinte”, dar cum altfel o să înțelegi că ai făcut ceva foarte rău?
Îți place să fii bully? Îți place să ai controlul? Te simți puternic/puternică? Și când va apărea cineva căruia îi place să te agreseze să am regrete pentru tine? Când cineva va vrea să dețină fizic sau psihic controlul față de tine? Dacă altcineva va fi cel puternic fizic față de tine??? Atunci ce vei face? Cum vei fi?
Dragă agresoare/agresor, scrisoarea mea ar trebui să te învețe să nu ne hărțuiești pe toți din clasă la rând pentru că nu suntem prietenii tăi. Cu forța nu vom deveni prietenii tăi și nu te vom respecta. Scrisoarea mea ar trebui să te învețe să te gândești un pic de ce te comporți așa. Chiar de ce o faci? Dacă te simți neiubită/neiubit, cere îmbrățișări, nu oferi tu pumni. Cere îmbrățișări, nu oferi palme altora. Dacă vrei prietenie, nu împărți tu îmbrânceli.
Cât despre mine, stai liniștită/liniștit….
Poate domnul profesor și părinții mi-au oferit confort și sprijin și sunt OK.
Poate părinții mei au principiul ”dinte pentru dinte”. Poate m-au înscris la karate/ judo/ lupte greco-romane și data viitoare voi riposta. Nu știi ce te așteaptă, dar asta este. Comportamentele au consecințe, deși eu nu vreau să fiu ca tine….doar că mă apăr totuși…
Citește articolul integral pe https://performante.ro/.